Eu n-am ce-Ți da, Isuse,
nimic nu am lucrat,
stau holdele întinse,
gata de secerat.

Eu n-am ce-Ți da, Isuse,
nimic nu am lucrat,
stăteau orfanii-n stradă,
în casă nu i-am luat.

Eu n-am ce-Ți da, Isuse,
nimic nu am lucrat,
căci văduvele plânse,
le-am desconsiderat.

Eu n-am ce-Ți da, Isuse,
am stat şi n- am lucrat,
stăteau bolnavii-n casă
şi nu i-am vizitat.

Eu n-am ce-Ţi da, Isuse,
n-am fost la semănat,
n-aveau săracii pâine,
iar eu i-am judecat.

Lipseau din adunare
frații, nu-i mai vedeam...
doreau o mângâiere,
dar eu îi cleveteam.

Când vreo oiță-n cale
cādea într-un păcat,
deschis-am gura mare
şi nu m-am cercetat!

Eu n-am ce-Ţi da, Isuse,
nimic nu am lucrat,
am stat în Adunare,
dar nu am adunat...

Şi nu am lacrimi plânse,
un deget n-am mişcat...
cu-atâtea fapte stinse,
firea mi-am gâdilat.

Eu n-am ce-Ţi da, Isuse,
nimic nu am lucrat,
iar vorbele promise,
la vorbe le-am lăsat.

Eu n-am ce-Ţi da, Isuse,
nimic nu am lucrat,
nu mă tăia, Stăpâne,
când vii la secerat... !

Îndată eu, Isuse,
la Tin' m-oi prezenta,
şi rodurile-alese
să-Ți dau, nu voi putea! ...

Eu n-am ce-Ți da, Isuse,
ştiut-am voia Ta,
că milă pentru milă,
aşa vei judeca.

Smerită-mi este fața,
şi rog printre suspine: ...
mai las-un an la viață
să Te slujesc mai bine!

Amin!
Grein, 09.04. 2020