La Crucea lui Cristos

"Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”
Matei, 27/54


Suspină iarăși vântul de miazănoapte,
Pe aripi bătrâne poartă lacrimi, șoapte,
Vorbește de Golgota și despre Isus:
-Ce mare este iubirea Celui de Sus!


Suspină iarăși vântul de primăvară,
În câmpul amintirilor mele ară,
Mă trage de haine, mă tot trage în jos:
"-O, vino o clipă la Crucea lui Cristos!"

Pe aripi de gând, revin la Ierusalim,
Pe un deal, la o Cruce și Fiul divin,
Mă revăd sutaș tânăr, prea încrezător:
-Iartă- mă, iartă- mă, Isus Mântuitor!

Fiind sutaș roman, tânăr, de bani iubitor,
Eram aprig din fire și necruțător,
Am bătut în cuie palma neîntinată:
-Tu pentru mine vei mijloci odată!



Am împletit coroană din spinul tăios,
I-am pus-o pe frunte ironic lui Cristos,
Celui de pe cruce I-am dat oțet și fiere:
-Doamne, dar eu aștept iertare și miere!



Revăd voia bună risipită-n ceață,
Groaza mă cuprinde, vicleană și hoață,
Cerul, încruntat, striga tot mai furios:
-Fulgere, înconjurați Crucea lui Cristos!



Soarele dispare deodată de pe cer,
E întuneric beznă peste Israel,
Morminte se deschid, morții înviază,
Strigând cu putere: "Doar Isus salvează!"

Morți înviați se plimbă prin Ierusalim,
Povestind de Dumnezeu și Fiul divin,
Iar tunetul ia biciul și mustră mereu:
-Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!


Se zguduia și templul, stânca a crăpat,
Și duhul lui Isus spre cer s-a ridicat,
Iar perdeaua se rupe, de sus până jos:
-E liberă intrarea la Isus Cristos!

Inima mea tremura ca și pământul,
Sunt păcătos și am răstignit Cuvântul!
Se tânguiau amarnic ramurile de finic:
- L-ați răstignit pe Fiul Celui Veșnic!

Bătrân sunt azi, dar voi suspina eu mereu,
Și eu L-am răstignit pe al meu Dumnezeu,
Îmi șterg lacrima fierbinte stând în iatac:
- Iartă- mă, Isuse, căci n-am știut ce fac!

Nu mai suspina, vânt de miazănoapte,
Nu-mi mai aduce nici lacrimă, nici șoapte!
Păcatul L-am lăsat, la Cruce, este jos:
-Eu am fost spălat prin sângele lui Cristos!