Inchis, cu portile deschise larg,
Tanjesc o mana calda si-o imbratisare,
Atatea valuri reci in sufletu-mi se sparg,
Falfaie, rupte panzele pe vechiul meu catarg,
Si pescarusii albi se pierd in zare.

Un susur bland de primavara,
Se plimba azi pe strazile pustii,
Nascuta din cenusa pasarea sperantei zboara,
Si parca suferinta-i mai usoara,
De porti in suflet dor de vesnicii.

Un clopot bate-n miezul zilei a durere,
Si din balcoane mai rasuna cant si rugaciuni,
Iar cerul cerne stropi de har si mangaiere,
Eu printre lacrimi ‘mi-amintesc de Inviere,
Si de Acel ce poate face si-azi minuni.

Inchis, deschid ferestre spre Ierusalim,
Si las sa zboare rugi de adorare,
Azi nu-ntelegem, totusi noi Te preamarim,
Si Iti strigam din piepturi frante; Te iubim!
Doar Tu ne poti aduce pace, liniste, iertare.

Inchis, cu portile azi larg deschise,
Va daruiesc virtual o-mbratisare,
Si imi doresc ca versurile mele simplu scrise,
Sa nasca noi sperante si noi vise,
Si-un si mai mare zel de inchinare.

Marius Alexandru, Chicago, 03/26/2020