E Noaptea Învierii în fiecare casă!

E Noaptea Învierii şi-i primul an, se pare,
Când aşteptăm Minunea Hristosului Smerit
Nemaimergând la Slujba Acelui ce nu Moare,
Ci, aşteptându-L astăzi, pe Dânsul să coboare,
În fiecare casă, de suflet mântuit!

Aprindem o lumină la fiece fereastră,
Să-I arătăm cărarea ce-ar fi de străbătut
În ani de neputinţă, până-n odaia noastră,
Spre-a alunga cu-un zâmbet, şi-o vorbă preamăiastră,
Vreo boală necurată ivită-n neştiut,

Şi-a sta apoi cu milă, un pic, cu noi la masă,
Punându-I dinainte un GÂND emancipat,
CUVÂNTUL de iertare spre-acei ce nu ne lasă
Să-I înălţăm o rugă decât închişi în casă,
Şi FAPTA Îngerească ce L-ar fi bucurat!

E Noaptea de-Înviere şi-n candela visării,
Plasată lângă geamuri, cu-o lacrimă de dor,
Ascundem cu sfială, tot sufletu-ndurării,
Şi toată mila noastră din epoca-ncercării,
Spre-a fi de alinare, acelora ce mor;

Plecaţi pe drumul sorţii ca orişice suflare
Ce astăzi se mai stinge, uşor, ca un ecou,
Făcându-L pe Hristosul abia-Înviat sub soare,
Să-ascundă-n milostenii, o undă de-ntristare,
Şi să ne strângă-n braţe, iertându-ne din nou!

HRISTOS A ÎNVIAT ÎN FIECARE CASĂ!
(ŞI DIN NOU ÎN FIECARE DINTRE NOI!)