O zbatere într-una mă frământă,
De ce nu mai privim Sus, la Calvar?
E-nvierea Domnului şi uită
Teama virusată de Satan!
Nu uita Calvarul nici-o clipă,
Jertfirea Fiului pe cruce, Sus
Era-ntunecată-n necredinţă,
Şi biruinţa Fiului Isus!
Bătut, scuipat, cu crucea-n spate,
Cu răni deschise, bătut în cuie...
Fără vină a fost dat la moarte,
Şi toate Le-a răbdat din Iubire!
Să-I mulţumim Lui Isus, Fiul sfànt!
El ne-a spălat în picuri de rubin,
A-nviat din morţi pe moarte călcând,
Ne-a dăruit Viaţâ, Viaţa din plin!
Dumnezeu L-a-nviat, precum e scris!
A-nviat Domnul, ce bucurie!
A-nviat pârga celor adormiţi!
A-nviat speranţa noastră vie!

Amin!