Sosirea Mântuitorului în Ierusalim

Cu ramuri de finic și haine prăfuite,
Se pregătea poporul să-L vadă pe Isus,
Căci mulți trecut-au anii și multe zile triste
De când din raiul vieții, părinții lor s-au dus!

Și, vai, câtă durere și lacrime de sânge
Au înecat pământul și-au înroșit câmpia!
Dar mulți profeți grăit-au că, dacă țara plânge,
Să nu uităm speranța, căci va veni Mesia!

El este Salvatorul, e Regele dreptății,
El poartă sceptrul lumii și este Împărat,
Sosește plin de pace pe ulița cetății
Să-nvingă uriașul cu nume de „păcat”.

Nu foametea e totul, nici boala nemiloasă,
Nu sabia ne-aduce un dor după Eden …
Păcatul este jugul ce peste toți apasă
Și ne împinge zilnic spre poarta de infern!

„Oh, scapă-ne Isuse, salvează-ne Mesia,
Căci prin tăria noastră nu o să biruim!
Mai vino azi odată, iartă nevrednicia …
Și azi sunt multe ”pietre” ca în Ierusalim.”

11.04. 2020