Mi-ai spus să mă ascund o vreme, când,
Lacrima neputinţei arde neîncetat,
Suspinul greu în suflet s-a vărsat
Şi amarul zilei s-a coborât!

Mi-ai spus să mă ascund, să nu mai plâng!
Spasmul morţii a crescut în hotar,
Veninul luptei curge cu amar
Şi-a-ntipărit minţii negrul veşmânt!

Mă ascund Doamne şi-aştept al Tău Cuvânt!
Stă Satan cu bucurie mare
Când teama, frica, dau târcoale
În tenebrele umbre, spre adânc!

O vreme mă ascund, m-ai deşteptat!
Duhul meu slăbit avea fisură,
M-ar fi înşelat o stârpitură,
Īn planul demonic m-ar fi îngropat!

Mâna Ta m-a cuprins cu Iubire!
Am deschis ochii privind Sus la Fiu,
La Cel ce-a-nviat şi-I veşnic viu!
Īţi mulţumesc că m-ai salvat, Stăpâne!

Mi-ai spus să veghez, că o să treacă!
Să-mbrac haina albă, nepătată
În rugă din inimă curată!
Stiu, nu ne părăseşti niciodată!

Amin!