Erup feeric spectre în grădină
Cu lavă de culori înmiresmate,
Încarcerată inima suspină
Dar Cerul albăstreşte-n libertate.

Din rug de frumuseţi nemistuinde
Să ridicăm privirile, se poate,
Spre largul larg ce nu-l putem cuprinde,
Spre Dumnezeu, spre Viaţa fără moarte.

Să ne adăpostim sub aripa Lui,
Un pas, încă un pas, tot mai aproape,
Aceasta este chiar voia Domnului,
El vrea din gheara morţii să ne scape.

Erupe spectrul Dragostei divine,
Răbdare, pace, blândeţe, iertare,
Jertfire, milă, facerea de bine
În noaptea înstelată de altare.

A fost vreodată, a mai fost la fel,
Primit-a Dumnezeu mai cu plăcere,
Fumul de tămâie înălţat spre El?
Să tămâiem dar, tot ce Îi vom cere!