Se lasă înserarea în Grădină,
Ziua cea senină, a apus...
Pe lespedea cea rece, fără vină,
Se roagă-n taină Tatălui, Isus.

Au ațipit, în adormire-s ucenicii
Cu Domnu-un ceas, nu reușiră a se ruga
Deși voință toți avură,
Sfârșiră adormiți, în noaptea grea...

Doar El privea prelung spre stele,
Spre Cerul unde 'odat a stat.
Doar El putu să spele,
Al meu, al tău și-al lumii 'ntreg păcat.

-De-i cu putință Tată,
Ia paharul, cu-al suferințelor tumult,
Dar mai degrab', M-aș oferi pe Mine,
De-nseamnă acesta, Voia să-Ți ascult!

Și auzeam cum vântul se-întețește,
În înnegrita noapte de cleștar,
Cercând în vuietu-i să-nchege
Întreaga scenă din Calvar.

Și-am plâns văzând pe Domnul dat
În mâna celor fărdelege,
Scuipat, bătut, batjocorit,
Suferind... păcatul să dezlege...

Pe cruce sus, crucificat,
Tăcut, n-a deschis gura.
Deși El, Fiu de Împărat,
Plin de iubire, a-nvins ura.

Și ca un Miel dus la tăiere,
Prin sânge sfânt, El a spălat,
Pe orișicin' iertare cere...

În freamătul din Ghetsimani,
Se lasă iar tăcere.
Și-n noaptea plină de mistere,
M-aplec și eu nestingherit,
Iertare Lui a-I cere...