Sunt un om între cer și pământ
într-o fărâmă de timp,
pe o palmă de loc.
Pot să măsor,
doar țărâna de sub picior
și să admir fericit,
cerul fără sfârșit...

Câteodată mai mult strâng pământ,
câteodată, mai mult caut cer,
cu ce merită să mă frământ?
Ce să cred?
Ce să sper?

Sunt doar în trecere pe aici,
pământul mi-este casă, nu și rost,
sunt doar un străin călător,
Într-e cer și pământ am primit adăpost.

Nu mi-am văzut încă Dumnezeul,
Ci m-am născut în plâns și în suspin.
Și-am început o luptă grea cu 'eul'
ca să învăț să cred... și să mă-nchin.

Sunt un om între cer și pământ,
călătorind prin deșertăciune,
de la leagăn la mormânt,
să-L cunosti pe Isus... e-o minune...