"Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit." (Psalm 18:29)

Când se ridicã zidul necredinţei
Înalt, cu multe turnuri şi solid,
Când toţi îmi spun cã nu am nici o şansã,
Cu Dumnezeul meu sar peste zid!

Când se ridicã zidul dezbinãrii,
Ivindu-se partid dupã partid,
Nu mã îngrijorez deloc, cãci iatã,
Cu Dumnezeul meu sar peste zid!

Când se ridicã zidu-ngrijorãrii
Referitor la câmpul meu arid,
Eu totuşi îl lucrez, cãci înc-odatã
Cu Dumnezeul meu sar peste zid!

Când se ridicã zidurile fricii
Şi-n dosul lor, un chip hidos, livid,
Dorindu-mi toate relele din lume,
Cu Dumnezeul meu sar peste zid!

Când se ridicã zidul îndoielii,
Şi bate vântul frunza de molid,
Chiar de-mi aduce mii de argumente,
Cu Dumnezeul meu sar peste zid!

Când se ridicã zidul nepãsãrii,
Şoptind cã este timp sã mã decid,
Ştiu cã-i lucrarea celui rãu, şi-ndatã
Cu Dumnezeul meu sar peste zid!

Când se ridicã zidul deznãdejdii
Şi, dupã mine, porţile-i se-nchid,
Cu-aripi cereşti, în ultima clipitã,
Cu Dumnezeul meu sar peste zid...