Curând e Marea Sărbătoare,
dar lăcașurile-s goale.
Biserica stă-n odăiță,
stăruind în pocăință.

Laude și-osana sună,
prin duh, frații se închină.
Așteptând ziua cea mare
când iar vor fi-n adunare.

Sărbătoarea-aceasta mare,
e-a Domnului înălțare
din mormânt, a treia zi,
când boldul morții birui.

Și noi spre cer ne-om înălța
când trâmbița va suna.
De trăim credința dreaptă
ce-n Cuvânt e arătată.

Adă Doamne zi măreață
când, cu Tine, față-n față,
Cu toți frații adunați,
ca un stol vom fi luați.