Slujește suflete pe Domnul, în arșită și vreme rea,
Chiar dacă spinii umbresc calea, și nu mai vezi a ‘nainta.
Privește la Isus, ce poate, lumină-n beznă să îți dea,
Să poți păși cu îndrăzneală... un far să-ți fie-n noaptea grea!

Slujește suflete pe Domnul, când valurile vieții bat,
Cu-ale lor șuvoaie să te-nece, pân’ la pământ te-au aplecat...
Putere cere în durere, tărie pentru a răbda...
Izbânda s-aștepți în tăcere: tu luptă și nu dispera!

Slujește suflete pe Domnul în lipsuri multe și-ncercări,
Ce-ades îți scalzi în lacrimi ochii si ești cuprins de strâmtorări...
De grijă El mereu îți poartă, cunoaște și nevoia ta,
În milă si cu bunătate, la timpul Său, El va lucra!

Slujește suflete pe Domnul, de singur ai rămas pe drum,
În jurul tău de n-ai pe nimeni, te simți pierdut chiar și acum...
Este doar Unul care poate să înțeleagă ființa ta,
În El să-ți pui orice speranță: E Isus Hristos, Mesia!

Slujește suflete pe Domnul, de ești slăbit de boala grea,
Aștepți în taină rezolvare, îndurerată-i inima...
Insistă cu credință mare, nu înceta a te ruga,
El Este stânca de salvare, rana ți-o poate vindeca!

Slujește suflete pe Domnul, când cei mai dragi ai tăi se duc...
De treci prin valea umbrei morții și guști din tristul ei sărut.
Înaintează cu nădejdea că într-o zi vei revedea,
Pe cei ce-au adormit în Domnul: în marea zi, vor învia!

Slujește suflete pe Domnul în bucurii, în clipe bune...
În totul de ești împlinit și ai belșug de pâine.
Adu azi Lui recunoștință pentru tot darul căpătat.
Cere-i dar, multă chibzuință, să nu-l risipești vreodat’!

Slujește suflete pe Domnul în dragoste și voioșie,
Cinstește-L cu o viață sfântă, trăită-n har și dăruire...
Ca la sfârșitul alergării, să moștenești Sfânta Cetate,
Să fii cu El în veșnicie, acolo unde este pace!