Creștini chemați cu nume-mpărătesc,
Toți ca născuți din Duh ne prezentăm!
Și ne-asumăm și rangul preoțesc,
Dar, zi de zi, ca prinți sfinți ne purtăm?
Pentru Cuvânt ne vrem apărători,
Trompete pentru Domnul devenim!
Știți că suntem chimval zăngănitor
Când limba dragostei nu o vorbim?
Cum spunea Pavel, toți să profețim!
În limbi, chiar netraduși, prea mulți vorbim!
Doar gândul lui Isus Îl năzuim?
Deosebirea duhurilor, oare, -o știm?
În Numele Lui, demonii-au fost scoși!
Bolnavii sunt și azi tămăduiți!
Dar, cum de-am devenit niște fricoși:
„Nu vă zidiți în Trup, să nu muriți”? !
Cât vrem Domnului să Îi semănăm?
Din tainele-I de Profet, povestim!
Ca Rege, Medic, Preot, L-aclamăm
Dar, miei de jertfă-câți dorim să fim?
Zilnic, eul iubit să-l lepădăm!
Să n-adunăm pentru „acum și-aici”!
Desprinși de lut, pe Cristos să-L urmăm,
Să-L ascultăm ca sfinții ucenici!
Aceste întrebări și îndemnuri mi le adresez în primul rând mie....