Cu mâna mea pot scrie
Chiar de nu-s cronicar,
Un vers de poezie
Sau un cuvânt murdar...

Cu gura mea pot zice
Cuvinte, dupã plac
Ori bune, ori pe care
Le folosea Balac.

Cu ochii mei pot stinge
Tot focul Duhului
Şi pot aprinde-ndatã
Alt foc în locul lui.

De-ntorc a mea ureche
Spre orice şoaptã rea
Şi-o dau pe faţã, frate,
Pleci trist din casa mea.

De judec dupã formã,
Vorbesc, dupã auz,
Tu, când te uiţi la mine
Rãmâi şi mai confuz...

Şi, când mã vezi dând mâna
Cu spinii, prin livezi,
Te prinde deznãdejdea
Şi nu ştii ce sã crezi.

Cu ambele picioare,
Doar de-aş îngenunchea
Aş face o cãrare
Sã poţi umbla pe ea.

Am scris aceste rânduri
Dar tare mult aş vrea
Sã te întreb pe tine:
Ce scrii cu mâna ta?