"Cine își ascunde fărădelegile, nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele, capătă îndurare." (Prov. 28:13)

Pãcatul de-orice fel, este o plagã!
Şi, dacã e şi nemãrturisit
Te ţine prizonier o viaţã-ntreagã
Şi te nenoroceşte la sfârşit!

Pãcatul mic, e-un vierme care roade
La rãdãcina unui biet lãstar
Iar duhul ce te prinde în nãvoade
Devine noul tãu proprietar!

Pãcatul grosolan este o fiarã
Ce te împarte repede-n bucãţi!
Te prinde-n gura ei şi te doboarã
Şi dacã ai avea tu şapte vieţi!

Pãcatul îmbrãcat în hainã albã
Suceşte mintea orişicãrui ins;
Ce pentru judecatã-şi scrie-o jalbã
Însã, cu tot cu ea, va fi respins!

Pãcatul nimiceşte orice bine
Şi, ajutat de duhuri din Adânc,
Se prinde scai de om, precum se ţine
În goanã, cãlãreţul de oblânc.

Pãcatul... aşadar, pãcat rãmâne!
Nu poate fi numit în vreun alt fel;
Cãci viermele de azi, e-un lup de mâine
Ce se gândeşte numai la mãcel.

Pãcatului, tu ieşi-i înainte
Cu pocãinţã-adâncã şi cu post.
Pãcatele iertate, ţine minte,
Vor fi numite: "lucruri care-au fost"!