Te iubesc, poporul Meu,
Să nu uiți vreodată,
Te iubesc cum n-a iubit
Nimeni niciodată!

Am plătit cu preț de sânge
Marea Mea iubire,
Nimeni nu M-a înțeles...
Muream pentru tine.

O, Mă-ntreb de Mă iubești
Și tu așa pe Mine,
Ai putea de dragul Meu
Să înduri suspine?

Eu Mi-am demonstrat iubirea
Sus, acol` pe cruce,
Dar tu cum o dovedești
Iubirea-ți unde duce?

Te duce ea lângă Mine,
Să-Mi asculți Cuvântul?
Te leagă oare de Cer
Sau iubești pământul?

Dragostea M-a dus la moarte
Și iubind am acceptat,
Poți tu ca să spui la fel?
Tu oare ce-ai lăsat?

Eu lăsat-am gloria, cerul
Îngerii, pe Tatăl...
Și ție ți-e-așa de greu
Când Duhu-ți șoptește: „Iartă-l!”

Crezi oare c-a fost ușor
Să vă port păcatul?
Când strigam: „O, Tată, iartă-i!”
Și S-a-ntors Prea`naltul...

O, aș vrea să ai și tu
Sfânta Mea iubire,
Să te lași condus de ea,
Să nu mai trăiești în fire.

Te iubesc mai mult decât
Poți a înțelege
Dar tu lasă ca iubirea-Mi
În lanțuri să te lege.

Să nu poți de dragul Meu
Să iubești păcatul,
Să nu poți pleca în lume
Să iubești un altul...

Să nu poți să-ți părăsești
Frații în necazuri,
Chiar de-ar fi să vă încerce
Foarte mari talazuri.

Să nu poți de dragul Meu
Să privești cu ură,
Să nu poți să lași ca răul
Să-ți fie pe gură.

Să nu vrei să îți pătezi
Veșmântul de nuntă,
Chiar de ar dori păcatul
Mereu să te-ajungă.

Dragostea să te-nvețe
Să te lași pe tine,
Să te-nvețe și să suferi
Și să rabzi ca Mine.

O, ea poate-a te schimba,
Dar tu oare vrei?
Vrei să lași purtarea ta,
Să te-asemeni ei?

Doar dragostea poate-n
Ziua deșteptării
Să îți fie avocat
Împotriva acuzării.

Căci dragostea Eu sunt și cei
Ce-au semănat cu Mine
În ziua-aceea vor avea
Parte de străluciri divine.

Eu te iubesc așa de mult
O poți vedea oricând, oriunde
Dar oare tu cum Mă iubești
La fel sau nu, copile?

Aștept, poporul Meu, aștept
Să Mă iubești mai mult,
Căci doar atunci te-oi putea lua
De-aici de pe pământ.

Eu te iubesc și te-oi iubi,
Dar timp nu mai e mult
Grăbește-te să Mă iubești
Căci iată, vin curând!

AMIN