Azi cerul tace însingurat şi rece,
Albastrul învăluit naşte epopei,
Negrii nori aleargă şi ei tăcuţi şi grei,
O rază de Lumină, parcă, nu trece.

Tace cerul, azi tăcerea ne-nfioară!
Doamne, a venit vremea de cercetare,
Să ne punem în balanță, fiecare?
Te rog, ridică partea ce ne omoară!

Azi tace cerul, mâine, ce va fi oare?
Sub braţul Tău puternic ne adăpostim;
Aşteptând răbdători, cu Tine biruim.
Ne bucurăm în a cerului sărbătoare!

Priveşte Doamne, la noi, şi ne vorbeşte!
Spune un Cuvânt şi totul se va schimba,
Precum īn cer, şi-aici, stăpână-I voia Ta,
Isuse, ai milă şi ne izbăveşte!

Amin!