E Paște dar nu simțim, deși e soare-afară,
În suflete parcă e noapte și-ncepe să ne doară!
Ne lipsește adunarea de frați și de surori,
Ne era dragă cântarea în cor de sărbători!

Rugăciunea ne lipsește, ea, zumzet de albine,
Cine-l știe 'și-amintește sufletul să-și aline.
Ni-e dor de-a noastră părtășie, de-acel salut curat,
Când spuneam cu bucurie: "Hristos a înviat!"

Ne lipsesc și mâini întinse cu dor de-încurajat,
Buze să rostească-aprinse: "Fii binecuvântat!"
Mi-e dor s-aud acestea, mi-e dor să le rostesc,
Îmi amintesc de ele și mult mi le doresc!

Trompeta și ea ne lipsește, cu-al ei semnal de luptă,
Poate-n cer se pregătește, căci vremea-i tot mai scurtă!
Sunt multe nevoi în suflet, oamenii au slăbit
În inimă, în duh, în cuget mulți au obosit!

E Paște iar, e sărbătoare, nu simt miros de cozonac,
Azi simt mirosul de iertare ce mă-ndeamnă să nu tac:
Hristos e viu, El ne dă pace, Mielul moartea a învins,
Lanțuri încă mai desface, încă-aprinde ce e stins!

Suflete, voi inimi toate ce-n amorțire ați intrat,
Să ne deșteptăm din noapte, Hristos, Domnul a-nviat!
El e libertatea noastră, chiar de stăm în casă închiși,
El e-a inimii fereastră, prin El nu suntem învinsi!

Suntem liberi, sora, frate, chiar de Ceru-i cenușiu,
În suflet e libertate, Hristos, Domnul este viu!
El să vă dea multă pace, și un Paște fericit,
El să vă ofere totul așa cum nici n-ați gândit!