Nu privi cu uşurinţă judecata de apoi!
Ea nu-i numai pentru lume, poate fi şi pentru noi
cei care-am primit Cuvântul şi-l citim şi-l predicăm
şi cântăm cântări de slavă şi postim şi ne rugăm.
În împărăţia Slavei celor sfinţi şi mântuiţi
cum stai faţă de cuvântul: "Voi fiţi, dar, fiți desăvârşiţi!"
sau: "Iubeşte pe aproape cum pe tine te iubeşti!"
sau: "Pe tată şi pe mamă totdeauna să-i cinsteşti!"
N-ai luat uşor Cuvântul cel de dincolo de nor?
N-ai gustat uşor din jertfa Sfântului Mântuitor?
N-ai spus prea uşor la alţii de supremul împărat?
Şoaptei Duhului, adesea, împotrivă nu I-ai stat?
Ce imensă datorie: amânări de zi cu zi
de-a te pune-n rânduială! Oare cum o vei plăti?
Oare cum vei sta sub ochii Domnului Isus Hristos?
Slovele aici citite te-or mustra imperios.
Nu te-apasă simţământul datoriei neplătite?
Nu vezi cum abdici în luptă, ce uşor cazi în ispite?
Ieşi din cercul nepăsării ce se strânge strivitor
Clipa de acum e şansa de a fi nemuritor!
Aminteşte-ţi ceasul unic al intrării tale-n har!
Pentru-atâta fericire, viaţa ţi-ai fi dat-o-n dar.
Pentru dragostea fierbinte care ţi s-a dat de sus
ţi-era dragă rugăciunea, părtăşia cu Isus.
Dacă Dumnezeu tânjeşte încă azi după ceva,
este dragostea pe care tu I-o dăruiai cândva,
fiindcă, mai presus de posturi, de vestire ori de cânt,
este dragostea ce trece veşniciei pragul sfânt.
Către tine El mai ţine braţele deschise larg.
Regăseşte-ţi, frate, plânsul şi întoarce-te cu drag!
Nu-i mai mare bucurie în al cerului sobor
decât când se-ntoarce-acasă fiul cel risipitor.
Cat de actuala si de adevarata e poezia.
Minunat.