Cine s-ar fi gândit vreodată
C-asemeni vremuri vor veni? . .
Că-n părtășie, laolaltă
N-om mai putea a ne uni?

Că locurile de-nchinare
Cu lacăt greu se vor închide,
Dar că mai multe, către soare
Bisericuțe s-or deschide?

Ca niciodat' unii de alții
Azi despărțiți, suntem uniți
În Dumnezeu, prin Duhul vieții,
Cu El în părtășii fierbinți.

Și-același Duh ce ne unește
Pe nori de vis ne va 'nălța
Căci vremea tainei se sfârșește
Iar trâmbița va răsuna!

Același Duh ce înviază
Și scoate Lazări din mormânt
Ne va răpi pe noi acasă
În ceasul minunat și sfânt!

Același Duh care pe Domnul
Dintre cei morți l-a înviat
Curma-va din morminte somnul
Celor ce doar Lui i-au urmat.

E casa ta însuflețită
De Dumnezeu prin Duhul Sfânt?
Bisericuța-i pregătită
De zborul de pe-acest pământ?

Aicea timpul ne desparte
Pe noi cei sfinți numai puțin,
Fie că-s luni sau ani sau. . moarte
Ne vom uni-n cerul divin!

Să prețuim dragi frați comoara
Nădejdii noastre în Isus,
C-aproape-i clipa și serbarea
Unirii acasă-n ceruri sus!