Ce freamăt umple zarea și atinge orizontul?
Ce sunet ca de clopot răsună răspicat?
E vântul? E părere? E zgomotul de ape?
O, nu! E vestea bună: "Cristos a înviat!"
Pământul iar clipește nedumerit, când moartea
A încercat să-L țină pe cruce atârnat,
Dar recele mormânt, pecețile romane,
Sunt martorii istoriei căci El a înviat!
Au vrut să curme glasul ce dă speranță vie,
Au vrut să stingă focul iubirii prin păcat,
Dar, iată, se ridică, zdrobește îndoiala,
E víu pe totdeauna! Cristos a înviat!
Credința nu e formă, nu-i mit sau slăbiciune,
Căci știm, nu doar că Isus cândva a existat,
Noi credem cu tărie și ținem sus stindardul,
Acesta-i adevărul: Cristos a înviat!