Mare bucurie: Hristos a Înviat! ! !

O dimineață răcoroasă diferită...
Zorii se iveau în tihna nedumerită,
Vântul legăna pomii adormiți,
Împrăștiind mireasma de iasomii;
Ramurile îmbrățișau un mormânt:
Din el ieșeau doi îngeri în cânt
Plini de fericire, cu glasul lor curat,
În cor cu natura: Hristos a Înviat!

Din toți cu care, în lume a umblat,
Isus, prima dată, femeilor S-a arătat.
Ele au sfidat paza: la mormânt au venit;
Erau femei sărace, cu sufletul bogat.
Isus vorbi cu ele, plânsul le-a alinat,
Blând le spuse: Din morți am Înviat!
-Rabuni... spus-au, și au îngenunchiat,
Cu ele, și natura s-a plecat.

Nedumerite, femeile priviră
Sigiliul rupt, piatra rezemată;
Cu teamă se uitară: grota era goală.
Un înger le vorbi cu milă:
Nu-L căutați între morți, Isus a Înviat!
Cu lacrimi în ochi, în Cetate au alergat
Strigând pe ulițe: - Isus a Înviat!
Toți au privit, puțini au crezut...

Vasele lor pline de smirnă-mireasmă,
Înmiresma calea de la mormânt la viață.
Pe fețele tuturor era mare mirare,
Chiar ucenicii se îndoiau, nu dădeau crezare.
Ele, bucuroase, strigau tot mai tare:
-Isus Hristos a Înviat! Cântați, popoare!
Mormântul este gol! Unde e Domnul oare?
Toate Îl căutau, să I se plece la picioare.

Aleargă la mormânt apostoli, ucenici...
Piatra de la grotă stă rezemată-n stânci.
Îngeri în cor cântă: Hristos a Înviat!
Confuzi erau cu toți! Oare, ce s-a întâmplat?
Soldații alergară la Ana, la Caiafa;
Pe fețele lor, se vedea mare groază;
Alergau prin curțile palatului: Hristos a Înviat!
Groaza a cuprins pe toți la palat.

Marii saduchei, farisei și cărturari
Alergau împiedicându-se în patrafire, brâuri...
Prinși de mânie, mult prea tulburați,
Nu credeau că Isus nu este printre morți.
Le tremura vocea... bărbiile lor lungi...
Mânia și-o arată în tremurul din mâini:
Era ceva de neconceput ca Isus,
Să fie Fiu de Dumnezeu, venit de Sus.

Ucenicul Simion se pune jos și plânge...
Se simțea vinovat... era plin de remușcare.
Domnul Isus era în cetate să-i caute.
Îl găsește îndurerat... tăcut, îl mângâie.
Se așează lângă el, vorbesc până târziu...
Aflase și Petru că Isus e viu.
Isus i-a iubit mult... dorea încă o seară,
Cu apostoli și ucenici la o Cină.

S-au adunat cu toții; apostolii tăcuți...
Parcă le era frică... aplecați... supuși...
Dintr-odată: o lumină! ... Isus între ei apare!
Când L-au văzut, fost-a bucuria mare!
Erau cu toți împreună, așa, ca altădată,
La Cina cea de Taină, ultima serată.
În glas de bucurie, atunci au strigat:
Slavă Ție, Isus, din morți ai Înviat!
Sub ale lor priviri... Isus la Cer S-a înălțat,
Lăsând în urma Sa: Marele Har de a fi iertat.


Toma Coca, PATTADA/19/04/2020