E înţesat Pământul cu altare
Şi stelele privesc cu gelozie
Această luminândă înstelere:
Sunt astre cu miresme de tămâie.
Îţi cere omul îndurare, Tată,
În rai de flori, în rugul de splendoare,
El stă cu inima îndurerată,
Precum o fiară, moartea dă târcoale.
Vei ridica şi-această încercare
Ca voalurile ceţei de prin lunci;
Noi stăm în rugă Doamne, că ne doare,
Dar oare cât, cât vom mulţumi atunci?
Ne-ai învăţat Stăpâne, noi valori,
Comori pe drumul nostru prin pustie,
Pe lângă care treceam nepăsători,
Săraci, săraci, lipsiţi de Bucurie.
Ne-ai deschis ochii larg, privirea roată,
Cum ne-înconjori în binecuvântare!
Leproşii vindecaţi, mulţumesc Tată,
Ne rabzi tot chinul, în rănile Tale.
E înţesat Pământul cu altare
Şi stelele privesc cu gelozie
Această luminândă înstelare:
Sunt astre cu miresme de tămâie.