Dragoste divină
Când picură iubirea senină,
Orizontul e plin de lumină.
Roua picură binecuvântări,
Din harului marilor îndurări.
Inimile pe undele nemuririi,
Sorb cu nesaț din harul iubirii.
Inundate de dragostea divină,
Viața în lumină e tot mai senină.
Adio, zbucium, adio, noapte,
Adio, somn de pe pleoape.
Privesc cerul, mereu așteptând
Dimineața cu Isus, mai curând.
Dragostea divină revarsă,
Peste ființa mea ștearsă,
Mântuirea din jertfa sublimă.
Și mă scaldă în lumină divină.