Ce taină-adâncă e credinţa!
Ea nu pătrunde în oricine
Dar când în suflet ia fiinţă,
Îl schimbă-n frumuseţi divine.

Ce fericire fără seamăn!
Neasemuită-i bucuria.
Cine-a gustat această mană
S-a-mpărtăsit cu veşnicia.

Căci Dumnezeu, Atotputernic,
Vrea chip deplin să ia în tine.
De-acum ce e în tine-i veşnic
Şi-ai preţul tainelor divine.

Tu, cel ales, cel pus deoparte!
Ce zid e-n juru-ţi de-ocrotire!
Căci tot ce e promis în Carte
E pentru tine-nfăptuire.

De-aceea, dă-te cu credinţă
Întreg lui Dumnezeu Preasfântul,
Căci în lăuntrica-ţi fiinţă
Unit e cerul cu Pământul.