De Paştele acesta, stãturãm izolaţi,
Fãrã de cãpetenii, fãrã surori şi fraţi;
Şi chiar de-a fost poruncã sã nu fim doi cu doi,
Slãvit sã fii, Isuse, cãci ai fost lângã noi!

La masa Ta cereascã îl chemi pe cel flãmând,
Cãci omul nu trãieşte numai mâncând şi bând;
Când foametea şi boala ne-aşeazã la fereşti,
Slãvit sã fii, Isuse, cãci Pâinea Vieţii eşti!

Trimis fu solul morţii s-adune rãi şi buni,
Sã punã cruce-n poartã şi-n cimitir, cununi!
Când umbre-ntunecoase întinse peste sat,
Slãvit sã fii, Isuse, cãci Tu ne-ai luminat!

Tu Te-ai gândit la omul pierdut de pe pãmânt
Ca Tine nu e nimeni şi nu va fi nicicând!
Credinţa nu-i o glumã şi jertfa nu-i un mit:
Slãvit sã fii, Isuse, cãci Te-ai lãsat jertfit!

Îţi mulţumesc, Isuse, din tot sufletul meu,
Cã-n lume, între oameni, L-ai dus pe Dumnezeu
C-ai semãnat Sãmânţa cea bunã pe ogor,
Slãvit sã fii, Isuse, în vecii vecilor!