"Harul Meu îţi este deajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită. " (2 Cor. 12:9)

Când trupul tău e-n stări de neputinţă,
când duhul geme greu,
încătuşat, nu poţi urca prea lesne prin credinţă
pe culmile spre care-ai apucat.

Nu poţi să-ţi ceri atunci să fii pe munte,
când în durere stai întemniţat.
Dar poţi spre cer să-ţi mai croieşti o punte
cerând să ştii de ce eşti încercat.

Şi suferinţa trupului ce-ţi ţine
aripile legate de pământ
va fi un prag pe care Domnu-n tine
cu har desăvârşit va coborî.

Va sta pe pragul tău, privind la tine...
Şi-ţi va răspunde, orice-ai întreba...
Vei auzi cuvintele-I divine...
Şi vei afla de ce eşti încercat.

Şi n-ai să ceri atuncea izbăvirea
din starea suferinţelor trupeşti
ci-ai să-nţelegi ce mare-i fericirea
cu Însuşi Dumnezeu să te-ntâlneşti!

Ai să-nţelegi că n-are preţ pe lume
să fii cu-uleiul sănătăţii uns,
când în necazul trupului, poţi spune
că Harul Domnului îţi e deajuns.

Şi când vei preţui mărgăritarul
de mare preţ, în inimă-ngropat,
să ştii că Domnu-Şi va întinde harul
şi peste trupu-amarnic încercat!