E greu să mori în luna mai
când mii de fluturi zboară pe câmpii,
când florile te-mbie să mai stai
şi vezi pe câmpuri mieii...

E greu să mori în luna mai,
când vântul-ți aduce sonete de păsări...
deschid şi eu gura, dar iese doar un vai,
şi cântu-mi se stinge-n oftări...

E greu să mori în luna mai
când neamul tău se naşte,
odorului cândva cântai,
purtat duios în brațe...

E greu să mori, să laşi în urmă
gânduri bune şi dorinți,
să renunți pe rând la toate
că o sa pleci... foarte departe...

Am trecut prin multe-n viață
şi din tot ce am ales
nimic nu are leac la boală...
Nimic... din tot ce am cules... !

E foarte greu să fii bolnav...
Uitat... tot singur şi firav...
De aş putea vorbi măcar cu trandafirii,
să pot să uit durerea firii,
cântând că simt parfumul nemuririi
de dincolo de Iordan...

Am avut copii şi bucurii,
necazuri şi tristețe-am cunoscut,
dar azi mi se închid încet toţi ochii
şi uit c-am fost... şi ce-am ştiut...

Ochilor frumoşi ce m-ați privit
inimilor calde ce mi-ați zâmbit,
(pe toți, Doamne, i-am iubit,
pân' acuma, la sfârşit! ... ),

le las în urmă trandafirii
şi-acolo und' mă strămutați
să-i presărați frumos vederii
şi rog... nu-n lacrimi să-i udați,
să nu se usce-a lor culoare,
ci fiți ca ei, vii şi curați! ...

să nu rămână vreo paloare,
ci în credință fie-vă îmbărbătare
că ne vom întâlni cândva... la Sărbătoare!

"E greu să mori în luna mai
Când mii de fluturi zboară pe câmpii,
I-aş admira şi eu cu voi
Dar mâine... poate n-oi mai fi... "

3. Oct. 2019, Grein