O, frate drag, te văd ades cum sângeri
Şi simt că-n tine duhul plânge frânt
Sub suferinţe, lovituri, înfrângeri,
După-ndurarea Domnului Cel Sfânt.

Dar braţul Lui nu s-a scurtat s-ajute,
Urechea Lui e-aceeaşi cum o ştii
Şi carul Lui e pregătit de lupte
Acelaşi azi ,ca ieri şi-n veşnicii!

O, vasul Lui nu naufragiază!
Te poartă spre limanul năzuit.
De eşti în El ca fiu ceresc cutează!
Vei izbândi curând, desăvârşit!

Găsitu-te-a El vrednic de-ncercare.
De-ai fi scutit de ea, nu I-ai fi fiu.
Şi-un fiu ceresc în încercări nu moare,
Ci iese mai frumos, mai sfânt, mai viu.

Veghează, dar, căci veşnici nu sunt norii!
Nu simţi tu biruinţa-naintând?
Nu ştii că mai-nainte de-a fi zorii
Mai neagră este noaptea ca oricând?

Eu îţi vestesc că vine dimineaţa,
Că umbrele se subţiază, fug!
Doar Domnul a venit s-aducă Viaţa
Ca oile s-o aibă din belşug.

Nu vei sfârşi înfrânt de suferinţă
Şi nu vei fi strivit de-al ei tumult!
Cum eşti înfrânt şi plin de umilinţă
El te iubeşte cu atât mai mult.

Eşti scris în palma Lui cu semn de cuie
Destinul tău nu-i unul efemer.
Nu dispera, cât rugăciunea suie,
În Numele lui Isus, către cer.

O, frate drag, c-o clipă mai devreme
Slăveşte izbăvirea Celui Viu
Acuma e a laudelor vreme,
Căci după izbăvire... e târziu.

Adu acuma sfinte osanale
Spre Cel ce marea o preface-n drum!
Ridică-te pe umilita cale
Şi fă din "mâine" - un glorios "acum"!