Aşteptând fericita, noastră nãdejde
Într-o zi-l vom zării, între nori, pe Isus
Şi atraşi de puterea, Slăvitului Mire
Vom pleca fericiți, spre cetatea de sus

Vom lăsa înapoi, amintirea durerii
Pământul pe care, am fost țintuiți
De molima morții, şi ceasul tăcerii
Ce lasă în lume, atâția loviți

Şi liberi, de orice robie trupească
Cu sufletul nostru, sfințit pe deplin
Păşim către porți, în frumoasa cetate
Prin norul de Slavă, spre locul divin

Şi orice povara, de grea suferință
Purtată pe umeri, în ceasul cel greu
Va fi lepădată, cănd noi prin credință
Primim răsplătirea, ce-o dă Dumnezeu

Privim înainte, purtați de-o nădejde
Alătături de sfinții, ce viața şi-au dat
Şi chiar dacă suntem, acum în primejdii
De mâna lui Tare, voi fi eu scăpat

Se-apropie ziua şi văd dimineața
Când Leul din Iuda, apare pe nor
Să urce mireasa, să-mprăştie ceața
Să curme necazul şi lacrimi ce dor

Eşti gata să-ntâmpini, pe Regele Slavei?
Mai strigi "MARANATA" să vină Isus?
Aştepți fericita, sublimă nădejde?
Doreşti să ajungi în cetatea de sus?