Un simplu om ai fost în lume
Mic Te-ai fãcut între cei mici;
Spre a purta şi noi un nume
Şi sã ne poţi lua de-aici...

Mergeai înconjurat de gloate,
De oameni simpli-nconjurat
Milã fãcând, demoni a scoate
Şi predicând, din sat în sat.

Pe mare, la Iordan şi-n Templu,
Întotdeauna-ai arãtat
Un Dumnezeu atât de simplu
Dar oamenii L-au complicat.

Tu-ai pus luminã în genune
Şi viaţã-n fiecare-atom.
Scriptura-ntreagã aşa ne spune
C-ai fost şi Dumnezeu şi Om.

Ne-ai strâns pe toţi, precum s-ar strânge
Cristalele lângã nucleu.
Şi ne-ai spãlat apoi cu sânge,
C-ai fost şi Om şi Dumnezeu!

Ai aşteptat ani mulţi, de-a rândul
Zapisul Tãu sã îl aprob.
Puteai sã nu m-aştepţi, rupându-l
Cãci Tu erai Stãpân. Eu, rob.

Nu m-ai lãsat în gura morţii
Şi nici orfan nu m-ai lãsat.
Om vrei sã fiu, nu-n voia sorţii;
Un fiu iubit, nu un argat!

Şi-mi aduc foarte bine-aminte
De predicile din pustiu.
Care îmi spun cã vrei, Pãrinte,
Un simplu om şi eu sã fiu!

Cã Tu eşti Dumnezeul care
Chiar dacã am mai şi greşit,
În bunãtatea Lui cea mare
Îmi dă rãsplatã la sfârşit.