Sunt momente când în viaţă,
Ai necaz şi zile grele,
Crezi că eşti singur pe lume,
Fără nici o mângâiere.

Aştepţi o încurajare,
Doar o vorbă, un cuvânt,
Şi n-o primeşti de la nimeni,
Tăcere, ca de mormânt.

Priveşti în jur cu speranţă,
Căci ea moare ultima,
Dar nimic nu se întâmplă,
Povara e tot mai grea.

Atunci priveşte spre ceruri,
Şi aleargă la Isus,
Spune-I off-ul şi durerea,
El te iubeşte nespus.

El te-ascultă, te primeşte,
Şi te mângâie duios,
Şi îţi spune plin de pace:
”Te iubesc, fii bucuros”!

Isus, Prieten de nădejde,
Credincios, adevărat,
Şterge lacrimile toate,
Îţi spune: Nu te-am uitat.

În El să te-ncrezi puternic,
Tot ce ai, doar Lui să-I spui,
Căci El nu te părăseşte,
Când te laşi pe braţul Lui.
Amin!