Inundă cu Lumeni zorile de zi,
Florile îşi spală faţa în rouă,
Ne închinăm pentru a-Ţi mulţumi
Veşnic Stăpân, de bunătatea nouă.

Alunecând pe Razele de Soare,
Ca un arcuş, le mângâie privirea,
E-o simfonie peste tot ce doare,
Peste abuz de moarte, nemurirea.

Speranţa creşte, albăstreşte cerul,
Ne miruieşte fruntea Apa vie,
Descătuşează mintea Adevărul
Şi lămureşte Calea prin pustie.

Pământu-ntreg se întoarce spre Tine,
Ridică priviri spre Cer în Credinţă,
Doar de acolo izbăvirea vine,
Numai Tu, Doamne, ne dai biruinţă.

Îmbobocesc miresme de tămâie,
Primeşte Doamne, buchet de bun miros,
De mulţumiri în închinarea Ţie,
În sfântul nume al Lui Isus Cristos!