Acum, în ceas de seară
Eu vin în fața Ta
Cu marea mea povară
Ce-o simt atât de grea.
Să scap și de durere,
La crucea Ta s-o las
Și să primesc putere
Prin Duhul Tău în vas.
Nu-Ți cer o viață lungă,
Ci cât vei rândui,
Să-mi dai, ca să-mi ajungă,
Și pentru veșnicii.
Să-mi dai izvorul vieții
Isuse, Te-aș ruga,
Ca-n zorii dimineții,
În cer să pot intra.
Cu Tine sunt în pace
De Tine de-s umplut
Chiar dacă s-ar desface
A mea casă de lut.
Isus, Te vreau pe Tine
Și locul cel promis,
Pentru-un mic serv ca mine,
Acasă-n Paradis...
Dar până-n clipa sfântă,
Când lutul voi lăsa,
Îmi dă pace adâncă
Și Duh din slava Ta!
Să fiu balsam pe rană
Și un samaritean,
S-aud când stins mă cheamă,
Pierduții în alean!
Iar când în fapt de seară
Și eu, vin ostenit,
O, mă ridică iară,
Păstorul meu iubit.
Îmi ia durerea cruntă,
Îmi ia povara grea
Cu mâna Ta cea sfântă,
Și-apoi, dă-mi pacea Ta! ...
Îmi este ruga oare,
Isus, pe placul Tău?
O, dă-mi Tu, vindecare,
Și scapă-mă de rău...
În mâinile-Ți străpunse,
De crudele piroane,
Săpat sunt eu, Isuse,
Al Tău pe veci sunt, Doamne!
La umbra Ta cea sfântă
Adorm eu liniștit
Șoptind în pacea-adâncă:
-Rabuni, fii slăvit!