Porţile pământene stau închise,
E vaiet, e plânset şi nu-i putere,
Lacrima neputinţei stă-n durere,
Omu-i îngenunchiat de ştiri sinistre.

La poarta inimii, Isus bate,
De la cer la pământ e flux mare,
De armonie, Iubire, chemare,
E vremea să ne pocăim de păcate!

Să stăm la piciorul crucii Lui Isus,
Cu suflete curate-n rugăciune,
E vremea pocăinţei, ştim Stăpâne,
Ne-o ceri dintotdeauna şi timpu-i scurt!

Să privim desăvârşita Iubire,
La trupu-nţepenit în cuie bătut,
La crucea-nsângerată unde a-nceput,
A noastră vindecare-n Stânca vie!

Să-ntoarcem faţa spre a Ta voinţă,
Cu inimi curate în sărbătoare,
Să ascultăm de Cuvânt fiecare,
Şi vom păşi spre cer în biruinţă!

Amin!