Cândva, eram doar o suflare

Cândva, eram doar o suflare,
A ochilor Tăi, desfătare,
Un abur pe efemerul neant,
Doamne, ce mult Te-am bucurat!
M-ai așezat în bulb de floare,
Am încolțit sub raza de soare,
Cândva, demult, frumoasă primăvară,
Floare de cireș, frumos parfumată,
Rod bun și dulce am dăruit,
Tu din neant, mereu m-ai vegheat.

Și... ne-am iubit de la început,
Prin lunci și codrii am îmbobocit,
An de an Ți-am adus rod,
La timp, mi-ai dat ploaie și cald;
De Tine ales m-am simțit mereu,
Cu iubire ai umplut sufletul meu
Și cu har, al inimii pocal,
Dragostea sfântă, râu în aval;
Dorul mă arde să Te întâlnesc,
O clipă Isus, să Te zăresc.

Timpul s-a scurs în grabă...
Am îmbrăcat veșmânt de toamnă,
În urmă, am lăsat anii mei...
Iz de mere coapte, parfum de tei.
Dor pun pe petalele de maci,
În leagănul lor, șoapte aud că, vii...
Eu? ! ... Cândva, o suflare pe zare!
Azi, călător în lumea mare...
Al meu veșmânt cu iz de rășini,
Strivesc sub pași frunze arămii.

Am dăltuit pe trunchiul toamnei,
Și-am rupt bucăți din scoarța ei,
Falduri din anii mei cei grei,
Zilele cu tristeți și mari dureri,
Atâtea nopți cu stele căzătoare...
Eu, cu sfiala ceream îndurare,
Azi, tăcut mi-e codru și adie lin;
Ridic mâini obosite spre cerul senin.
Pe marea inimii, ruga o pun pe val,
Vântul să o ducă pe al tărâmului mal.

În gând mi-e fereastra deschisă,
Să auzi chemarea mea tristă.
Prin colțuri răzlețe tânjesc bucurii,
Anii de biruință primiți din veșnicii.
Spre cer, încet, urc trist, tăcut,
Să-Ți fiu bucuria de la început.
Răsfățat de sfânta-Ți privire,
Mângâiat, să uit de durere,
Să fiu Doamne iar o suflare,
În ochii Tăi o binecuvântare.

Sunt tristul călător prin lume...
Un peregrin fără de nume.
O clipă m-am perindat prin toate:
Anotimpuri și vremurile date.
Sunt secunda din univers scăpată,
Să cunosc a pământului viață.
Umerii, o desagă mi-i apasă;
În ea sunt grijile și durerea adunată.
Vreau... să fiu iar ca la început:
Să mă joc pe rotocolul pământului, tăcut.

Peste cel rău uitarea se așează...
Tu... depinde de drumul ales în viață!
Îmbracă-te zilnic cu bunătate,
Dragoste, iubire, bune fapte,
Căci tot ce-i important în tine,
Sunt pașii petrecuți cum se cuvine.
Puneți zilnic în ei speranța,
Parte de bine să tragă balanța,
Căci pe pământ, la bine, rău,
Ai urmat în toate, pe Dumnezeu.


PATTADA, 01.05. 2020