Creștinii au visuri în viață
Și idealuri în credință:
Să înnoiască-a lumii față,
Fiind toți schimbați, prin pocăință.

Nu există minune mai mare
Decât metanoia preasfântă!
Lucrarea de transfigurare:
Din cocon, zboar-un fluture, cântă!

Soția Mielului a-mbrăcat
Pentru Nunta nunților, din mărire,
In subțire, sclipitor și curat:
Fapte lucrate în neprihănire.

Are inel de aur, al logodnei:
Arvuna mântuirii și-a răpirii,
Și păru-i lung, podoaba slavei,
Așteaptă diadema nemuririi...

S-a uns cu uleiul de smirnă
Tot Anul de Grație și luptă,
Ca riduri să nu-i mai rămână:
Să fie perfectă la Nuntă.

Estera e, cu sclavele-i umile:
Pentru-a fi primită de- Împărat,
Au postit și au plâns două zile,
A treia zi, s-a gătit și-a intrat.

Domnul zăbovește S-apară
Din iubire pentru Mireasă:
Încă n-a brodat găteala
Și nu-i divin de frumoasă...

Are candela plină fecioara,
Ce-L visează-n noapte pe Mire,
Când va răsuna strigarea,
Va tresălta din ațipire!

Îi pare stranie speranța
„Martorilor”, vestind... Armaghedonul,
Pe când creștinii, toată viața,
Numără norii, așteptând pe Domnul!