Ce ar fi fost fãptura-mi fãrã Tine?
Din viaţa-mi toatã ce s-ar fi ales?
Poate un chin şi-o veşnicã ruşine
Şi-o inimã bolnavã de la stress...

Aş fi zãcut prin şanţuri, prin gunoaie
Aş fi cãzut în apã sau în foc
Aş fi lãsat o inimã-n vãpaie,
Împãtimit de jocuri de noroc.

Aş fi rãmas o umbrã tremurândã
Cu sufletul murdar, lipsit şi gol,
O pradã pentru cel ce stã la pândã,
Prin vene circulându-mi doar alcool.

Ce om din mine-ar fi putut sã iasã
De nu aveam de timpuriu un crez
Când prieteni buni, cât şi colegi de clasã
Voiau sã mã înveţe sã fumez...

Poate-aş fi înfundat vreo puşcãrie
Sau aş fi fost un tatã divorţat...
Sau în mormânt de tânãr - cine ştie? -
Sã aflu toate-acestea... nu mi-e dat.

Pãrinţii mei, Maria şi Dumitru
Trãind modest, într-un sãtuc sãrac,
Îmi cultivarã liberul arbitru
Sã pot, sã vreau, sã fac sau sã nu fac...

Nu se vorbea de Dumnezeu la şcoalã
În vremea sumbr-a vechiului regim
Ci ea numea religia "spoialã"
A celui retrograd şi anonim...

De nu-L aveam pe Dumnezeu aproape,
De nu mi-ar fi vorbit prin Duhul Sfânt,
N-ar fi putut cultura sã mã scape
Şi-aş fi ajuns degrabã în mormânt...

                      ☆

Fântânã ce nu seacã niciodatã!
Ai desenat cu degetul un drum
Pe care merg de mânã cu-al meu Tatã
Chiar dacã nu Îl pot vedea acum.

Luminã sfântã, veşnicã minune,
Demult trecut-ai pe la noi prin sat
Tu şi pe mine m-ai strigat pe nume
Cãci eşti şi drept şi bun cu-adevãrat!