Doamne, stinge-mi aprinderea firii
Cu apele Cuvântului sfințirii.
De numai îmi fumegă Lumina
Degraba inflacăr-o, curăță-i tina.

Topește-mi gândirea cu ochii-n pământ
Renaște-o în Duhul cel blând.
Atinge-mi de suflet cărbune-minune
Să nu îi mai crească dorințe ne-bune.

Tot dorul, și visele mele
Le-arunc înspre Tine, spre stele,
Învață-le-n zbor limpeziu
Să-și sature-avântul zglobiu.