Vremea dimineții    

O viață nouă, un drum spre libertate
Spre Veșnicia Sfântă cu pas grăbit pornesc
M-am despărțit cumva de crunta realitate?
Sau doar e-un vis ciudat din care mă trezesc

E țelul meu măreț ascuns de multă vreme
Ieșit acuma la liman din oracolele vieții
E firea ce legat mă ține, sufletul îmi geme
Dar în final câștigă, e vremea dimineții

Un început modest, o viață nouă-n dar
Un Ajutor Divin ce nu lipsește în nevoi
Un alt ritm de viață, un nou calendar
Mă uit surprins în urmă, totu-i în noroi

Mă uit la toți cei dragi, nu pot să fac nimic
Doar rugaciune multă ca Domnul să Se-ndure
Cu fața lăcrimândă privirea mi-o ridic
Și imi doresc arzând acele ființe pure

O lume amăgită de falsul sclipitor
De-a cea lumină oarbă ce dă obscuritate
Ce-mpiedică să vezi clar, adevăratul viitor
Și te minte-n toate, ți-ascunde a Sa Dreptate

Căci singura lumină în care să te-ncrezi
Este Cuvântul Sfânt, acea Candelă Vie
Urechi de auzit și ochi curați să vezi
Și inimă-noită spre marea Veșnicie
Amin bandisebastiantapas@gmail. com