Mult prea puțin, când trecem prin furtună,
Când vânturi bat și ploi ne biciuiesc,
Noi ne-ntrebăm de-avem umblarea bună,
Sau dacă pașii noștri rătăcesc!

Doar când e greu ne apropiem de cruce
Și rugăciuni cu lacrimi înălțăm,
Căci mult prea grea-i povara a o duce
Și fără Domnul, nu înaintăm!

Ne iartă Doamne nestatornicia
Şi timpu-n care noi Te-am neglijat,
Căci în necaz, Tu n-ai trimis urgia,
Ci, Tată Sfânt, mereu ne-ai ajutat!

Încă ne-ascundem fețele de ploaie,
Sub boltele concave așteptând,
Cu ochii-nchişi pășim peste noroaie,
Ca mai apoi să plângem, suspinând.

Privind la nori, uităm de răsărituri,
De curcubeu, de raze şi culori,
Ne-ngrijorăm acut în asfințituri,
În loc să cerem binecuvântări!

Ne dă înțelepciune, Doamne Tată
Şi nu-Ți întoarce fața de la noi,
Ne curățește viața idolatră,
Yehova Ire, Elohim, El Roi!

Ne porți de grijă, slavă, slavă Ție!
Ești Dumnezeu! Din ceruri ne privești!
Cât mai trăim aici, pe-această glie,
Părinte drag, pe toți să ne sfințești!

Iar de vom fi loviți de vreo furtună,
Să ne-amintim că nu ne vei lăsa,
Chiar de cădem, ne vei lua de mână,
Te preamărim, căci mare-i mila Ta!

10/05/2020, Barcelona- Lucica Boltasu