Mergea Isus cu ucenici,
Înspre muntele Măslinilor,
Căci a venit clipa ce-a mare
Să se despartă de a lor Învățător.

Mergeau împreună spre Betania,
Și Isus le vorbea cu dor!
Căci a sosit clipa ce-a mare,
Să se despartă de a lor iubit Învățător.

Și pașau, și pășau,
Tot mai aproape de locul înălțari ajungeau,
Și cum vorbeau ei în dată,
Isus se oprește în a lor față.

Și se uită cu iubirea Lui ce-a blândă,
La mielușei care în curând v-or forma o turmă,
Și întinzându-și mâna peste ei în dată,
Rosti o binecuvântare aleasă.

În momentul când Domnul Isus i-a binecuvântat,
Pe genunchi ei s-au aplecat!
Și înaintea despărțiri,
Lui Isus s-au închinat.

Iar după ce Domnul i-a binecuvântat,
Și o nouă porunca le-a dat,
Să facă ucenici în dată
Din toate neamurile care cred și se botează.

Din mijlocul lor încet s-a ridicat,
Și spre cer El a zburat!
Acoperindu-l cerescul nor,
Făcându-l nevăzut dinaintea lor.

Precum stăteau ei și se uitau,
Un fior rece în inimă aveau,
Căci Învățătorul lor a plecat,
Sus în cerul minunat.

Dar în momentele tăceri,
Când toți se uitau în sus
Trimiși de Fiul mângâieri,
Doi îngeri la ei au ajuns.

De ce stați privind în sus,
Cu glasul lor duios i-a întrebat!
Voi știți căci Isus
Va reveni cum a plecat.

S-au umplut de bucurie,
Când au auzit nespus,
Căci Învățătorul lor va veni
Așa cum îngeri au spus.

Iar de atuncea au plecat,
Și în Ierusalim au stat!
Așteptând cu Biserica în dată,
Să vină Domnul din slavă.

Și astăzi ucenici Domnului asteaptă,
Să vină Ce-l ce s-a înălțat odată!
Așteaptă cu mic, cu mare,
Venirea Domnului din zare.

Să fim ca ucenici odată,
Care asteaptă pe Dumnezeu să se întoarcă!
Să iubim venirea Lui ce-a mare,
Până va veni Domnul din zare.

Amin