Recunoștiință mamei
De îmi doresc ceva în astă viață
E să te știu întotdeauna bine!
La căpătâi să am a ta povață
Și s-o urmez -trăind cum se cuvine.
În casă ai adus mereu lumină
Și-n dragoste pașii ne-ai îndrumat.
În bunătate ți-ai aflat odihnă
Și-nțelepciunea vorba ți-a vegheat.
Când ne-a fost greu ai căutat în taină
Să-nchizi zăvorul ușii-n urma ta.
Cu Dumnezeu atunci stăteai de vorbă,
Și inima mea de copil parcă creștea.
Știam atunci că Domnul va trimite
Un sol ceresc - la ruga ta răspuns –
Să-ndeplinească-aici a lui misiune,
La cererea adusă in taină, în ascuns.
Am cunoscut minuni nenumărate
Și-am înțeles ce mare-i bogăția
Și ce comori de preț, ce nestemate
Ascunde-n al ei freamăt rugăciunea.
Îmi vei lăsa ca “moștenire” cerul,
Căci prin a ta viaț-am cunoscut
Și L-am ales aici stăpân pe Domnul
Ca prieten si ca singurul avut.
Aștern cu drag în vers recunoștiința,
Pentru tot ce aici m-ai invățat.
Dar, mai presus de toate, mulțumirea
O dau Acelui ce ca mamă mi te-a dat!
Diana Calfa – Londra - 12.05. 2020
Poezie scrisă mamei la hotarul dintre ani