E mult mai ușor ca să critici, s-acuzi,
E mult mai ușor ca să judeci,
Când este nevoie s-ajuți, tu te scuzi
Și nu vrei cămaşa să-ți sufleci!

Mai mult face trupul și starea ce-o ai,
Mai mult te-ngrijeşti doar de tine,
Nu-ți pasă, nu știi sau nu vrei ca să dai,
Aproapelui, stropul de bine!

Mai practic desigur, să nu te-oboseşti,
Să nu-ți tulburi singur confortul,
De ce să te chinui, mai bine gândești,
Să faci câte-odată pe mortul!

Ce bine-i de omul ce vrea a gândi,
Și nu dă cu piatra 'nainte,
De ce este omul căzut, tu nu şti,
Mai bine te roagă fierbinte!

Chiar dacă din propia greșeală-i așa,
Cu ce drept îl judeci? Hai, spune!
Căci Tatăl din cer poate şi-azi vindeca
Doar El poate face-o minune!

Privind oropsitul, tu milă nu ai?
El nu a avut ca şi tine,
Un tată prezent și o mamă! Un trai,
Ce-adus-a în timp, doar rușine!

Prietene drag, te gândește acum,
Că tu ai fi cel ce suspină,
C-ai fi blestemat, la răscruce de drum,
Și-aştepti o minune să vină!

Să treacă mulțimi și atenție să-ți dea,
Nici unul nu vrea! Ce durere!
Nu crezi că mai bine acum te-ai ruga,
Ca Domnul să-ți dea iar vedere?

Azi Tatăl ne spune: "Eu milă voiesc,
Şi nu mai vreau jertfe pe-altare!"
Ajută-mă Doamne-n să nu mai cârtesc,
La rându-mi, s-aduc alinare!

14/05/ 2020, Barcelona, Lucica Boltasu