Oglinda chipului meu
Ca-ntro oglindă mare
Chipul mi-l privesc
Mă-ntreb în mine însumi?
Sunt cel nou, sau sunt firesc!
Firea nu-mi dă pace
Mă ține-n frâu legat
Nu mă pot desface
Sunt prins de-al meu păcat
Cu-a morții legătură
O să sfârșesc la urmă
Dacă dau frâu liber
În ceasul de pe urmă
Totu-i obscur, mi-e frică
E-o cale-ntunecată
E-o lume în derivă
E noapte! , o lume înghețată
Dar când primesc puterea
Mă văd în fața sorții
Rupând cu-nverșunare
Lanțurile morții
Unde ți-e biruința, moarte?
Unde îți este boldul, moarte?
În rătăcire m-ai împins
M-ai vrut spre căi deșarte
Dar mă ridic din groapă
Din beznă și noroi
Am ajutorul meu cel Sfânt
Ce vine în nevoi
Și mulțumesc lui Dumnezeu
În tot ce El lucrează
M-ajută, mă îndrumă
El calea mea veghează
Amin bandisebastiantapas@gmail. com
"Oglindă chipului meu" revizuită