Ce zi de har şi de-ndurare
Prin voia Ta ne-ai arãtat!
Mã uit spre clipa viitoare:
Va fi sau nu folositoare
Sã schimbe-n bine a mea stare
Sau voi rãmâne-n continuare
La fel ca un copac uscat? ...

Ce dimineaţã minunatã
A fost când dulce mi-ai vorbit!
Când te-ai descoperit ca TATĂ,
Când chiar şi limba-mi încleştatã
Ai dezlegat-o Tu, îndatã
Sã pot striga: "Trăieşte! ... Iatã
Harul nespus de felurit!"

Ce seară plinã de luminã
Chiar dacã soarele-a apus!
Vorba stricatã şi strãinã
Nici ea, nici lumea ei meschinã
Nu are cum sã mã mai ţinã
Când aud vocea Ta blajinã
Şi când vãd faţa Ta, Isus!

Mãrire Domnului! Mãrire!
Cãci, fãrã sã fi meritat
În clipe de descumpănire
M-a ajutat sã-mi vin în fire,
M-a îmbrăcat cu in subţire,
Gata sã fiu pentru Răpire,
Sã pot vedea al Sãu palat.

Nu sunt orfan, Te am pe Tine,
Pãrinte-mi eşti acum şi ştiu
Cã Tu primeşti pe orişicine
Ce-n duhul vrea sã Ţi se-nchine
Ca sã-i scoţi viaţa din ruine
Dar, pânã ruga sã-şi termine
Tu îl şi socoteşti ca fiu!