"Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului." (Ev. dupã Matei 24:37)

Ne-am depãrtat atât de mult de Tine,
Şi de Cuvântul Celui Preaînalt,
Nu mai vedem nici ţãrmul celãlalt
Şi nu ştim ce e rãu şi ce e bine...

Impresii-avem cum cã le ştim pe toate
Şi gâdilãm mereu vechea naturã;
Ne sfãrâmãm de zor genunchi şi coate,
Uitând de Dumnezeu şi de Scripturã...

Omul, cuprins de pofte şi de vise
Se pocãieşte-atât de anevoie,
Ca şi-n vechime, când se-alcãtuise
Corabia, în zilele lui Noe.

Împãtimit al muzicii stridente
Filozofeazã vechea teoremã
A face rele... nu e o problemã
A face bine... cautã argumente.

Dispreţuind cuvintele chemãrii,
Redefineşte termeni: "Rãu" şi "Bine"
Luând pentru sine ceea ce-i convine
El îşi semneazã actul condamnãrii.

Pretinde-a-nfãptui deosebirea
Zicând cã-i rãu doar ceea ce nu-i place;
Şi-i supãrat cã nu-i lãsat în pace
Spre a trãi cum îi dicteazã firea.

Dar judecata este-aşa de-aproape
Cum nici prin gând nu i-ar putea lui trece.
Cãci la potop a fost puhoi de ape
Dar la sfârşit nu apa-o sã-l înece...

Ci Dumnezeu Îşi va trimite focul
Arzând pãmântul pân-la temelie;
Şi va-mplini ce-a scris demult proorocul:
Cã va începe-o nouã-mpãrãţie...

Scriptura ne oferã lãmurirea:
Cã pentru veci primi-vom un alt nume,
Şi Dumnezeu va face-o altã lume
În care va domni neprihãnirea.