Numele meu... e-acela ce mi l-au dat pãrinţii
Eu nu mi-am dat acordul... şi nici nu m-am opus...
Dar nume-avu şi Iuda - acela cu arginţii
Şi el, în seara Cinei, vânduse pe Isus.

Sunt mulţi ce poart-un nume cu-adânci semnificaţii
Ca Petru, Iacov, Pavel, Ioan, Moise sau Andrei;
Dar nu-L iubesc pe Domnul şi nu trãiesc ca fraţii
Şi pentru veci rãmâne doar numele de ei...

Ştiu cã nu mai cresc munţii şi nici nu seacã marea,
Cã-n mâna Celui Veşnic e-al zilelor resort,
Dar în urechi adesea îmi sunã întrebarea
Sunt vrednic eu, Isuse, de numele ce-l port?

Mi-e dragã pocãinţa? Pãşesc pe calea sfântã?
Mã plec la rugãciune? Vreau sã slujesc? Sã cânt?
Mi-e inima curatã? Spre Tine se avântã?
Sau îmi este legatã mai mult de-acest pãmânt?

O seamã dintre semeni, având pãcatu-n suflet,
Ţigara-n colţul gurii şi un avânt drãcesc,
Cu dinţii de panterã şi al şarpelui umblet,
Adesea îmi pun nume şi mã batjocoresc.

Dar mult mai rãu mã doare, când fraţii mei de cruce
Mã definesc ca "sfântul", pe-un ton înjositor,
Fãr-a gândi o clipã cã spinul ce mã-mpunge
Îmi face trandafirul şi mai mirositor...

Lãsaţi şi voi sã plângã acum a voastrã vie,
Când este curãţatã şi vârful cade jos!
Prin strugurii tomnatici, lin vântul sã adie,
Sã ducã mai departe mireasma lui Hristos!

Veniţi-vã în fire şi scoateţi din grãdinã
Ce e strãin, sãlbatic, ce nu-i al lui Isus!
Chiar gardul ce-o-mpresoarã ajuns-a o ruinã
Aşa cã-i mult de lucru şi multe zile nu-s! ...

Cã-n templu aşezat-au la loc de cinste, firea;
Cu sârg, cu viclenie L-au scos pe Dumnezeu
Din calea pocãinţei rãmas-a amintirea:
Deci I-Cabod de-acuma va fi numele meu...

N-ar fi oare mai bine sã strângem împreunã
Şi cot la cot, pe holdã, mult mai uniţi sã fim?
Decât purtând orbeşte în suflete ranchiunã,
Sã dãm bir cu fugiţii şi sã ne risipim?

Scriptura ne învaţã sã fie-oricine-n stare
Sã-şi poarte-n demnitate numele de "creştin"
Sã nu dezonoreze nicicând a Lui lucrare
Şi când Stãpânu-l strigã, el sã rãspundã: "Vin!"

Cãci în eternitate, Isus îmi pregãteste
Un nume nou pe care eu încã nu îl stiu;
Oricum ar fi, ştiu sigur cã Domnul mã cinsteşte
Cã El rãmâne Tatã iar eu de-a pururi fiu...