E ziua de odihnã... şi clopotele sunã
Si credinciosii grabnic se-adunã la altar
Spre locul rugãciunii se suie împreunã
Cei mici cu pasul sprinten, ceilalti cu pasul rar.

Se-nalţã o cântare din voci şi instrumente
Si pacea pãcii sfinte se lasã peste sat.
Când cel care vorbeste, prezintã argumente,
Pricepe de îndatã şi cel neavizat.

"Veniti la închinare si ascultati Cuvântul
Si inima deschideţi spre a-l putea primi;
Vã depãrtaţi de rele, iubiţi-L pe Preasfântul
Ce-aşteaptã-acum rãspunsul din gura celor vii.

Nu amânaţi pe mâine, cãci moartea nu-i o glumã
Nici viaţa nu-i o piesã, jucând-o dupã plac.
Chiar fãrã sã-ţi dai seama, cãsuţa ta de humã
Rãmâne fãrã viaţã, zãcând sub un capac.

Atunci vei şti prea bine cã sufletul nu moare,
Ci ti-a fost dat o vreme, de el a te-ngriji.
De ai crezut în jertfa cea rãscumpãrãtoare,
Cu sfinţii împreunã tu te vei odihni!

Dar de iubesti pãcatul, te-mpotriveşti, şi dacã
De viaţa viitoare nu ţi-a pãsat deloc,
Vei auzi cuvântul ce sigur n-o sã-ţi placã,
Te-a osândi îndatã şi vei pieri în foc!

Nu vei gãsi odihnã-n deşertãciunea lumii
Cum nu poţi da altuia ce însuţi tu nu ai.
Vor râde-n hohot alţii, te vor respinge unii
Dar Domnul te aşteaptã şi te primeşte-n Rai...

Nu râdeţi de sfințire, nu luaţi credinţa-n şagã,
Nu aşteptaţi din ceruri sã plouã cu minuni,
Lãsaţi Cuvântul Vieţii spre Tatãl sã v-atragã
Si cât se zice "Astãzi", vã-ntoarceţi, oameni buni!"

                                   ☆

Uitându-te la oameni, cercând pe fiecare,
Aşa precum ne spune cuvântul din Matei
Gãsi-vei fapte bune fãcute-n ascultare?
Sau nici mãcar atâta... şi fi-va vai de ei!

                                   ☆

Ne scuturãm vestmântul, cum primãvara merii
Şi porţile eterne deschise-or fi-n curând.
Dar când striga-va Domnul, în clipa învierii
Câţi vor rãmâne-afarã şi câţi vor fi intrând?